Ivo SALIGER

Ivo Saliger s-a născut la 21 octombrie 1894 în Königsberg-Wagstadt, Moravia, și a murit la 14 ianuarie 1987 la Viena. A fost un pictor și gravor austriac care a folosit ocazional pseudonimul Ovidiu Seralgi.

Saliger și-a descoperit pasiunea pentru artă în tinerețe. După ce familia sa s-a mutat la Olomouc, a primit primele lecții de pictură, iar mai târziu a urmat cursurile liceelor din Olomouc și Viena. Din 1908, Viena a fost reședința sa permanentă. Acolo și-a început studiile la Graphische Lehr- und Versuchsanstalt sub îndrumarea lui Ludwig Michalek și le-a continuat între 1912 și 1917 la Academia de Arte Frumoase din Viena sub îndrumarea lui Rudolf Jettmar și Ferdinand Schmutzer. Încă din 1913, Saliger și-a prezentat lucrările la diverse expoziții, inclusiv la Wiener Künstlerhaus.

După terminarea studiilor, Saliger a lucrat pentru scurt timp ca asistent al lui Michalek la Graphische Lehr- und Versuchsanstalt. Ulterior, a trăit ca artist liber-profesionist în Viena. În 1930, și-a continuat studiile la „Academie moderne” din Paris, pentru a-și perfecționa pictura în ulei și reprezentarea nudului feminin. Lucrările sale au fost foarte apreciate atât la Viena, cât și la Paris și Graz, iar în 1933 a primit medalia orașului Graz pentru pictura „Morgenbad”.

Saliger s-a alăturat ilegal NSDAP în 1936 și a devenit membru titular în 1938. Picturile sale au fost foarte populare printre naționaliștii socialiști și au fost expuse la Marile Expoziții de Artă Germană între 1937 și 1944.

Se cunosc puține lucruri despre activitatea artistică a lui Saliger după 1945. A murit în 1987 la Viena sau, posibil, la Bad Goisern și a fost înmormântat în cimitirul Hernals.

Saliger a fost cunoscut pentru reprezentările sale de nuduri feminine și tablouri de grup, precum și pentru peisaje și portrete. Unele dintre primele sale lucrări prezintă teme medicale, posibil influențate de leucemia surorii sale. Mai târziu, s-a inspirat adesea din scene din mitologia greco-romană, încorporând elemente moderne care au conferit operelor sale un efect deconcertant. Cu toate acestea, stilul său de pictură a devenit slab și paleta sa de culori relativ plictisitoare atunci când a cedat în fața normelor estetice ale politicii artistice naziste și a ignorat realizările modernismului.