Numa Donzé

Numa Donzé s-a născut la Basel la 6 noiembrie 1885 și a murit la Riehen la 25 octombrie 1952. A fost un renumit pictor elvețian.
Fiul lui Charles Gustave Donzé (1838-1921) și al lui Wilhelmine Klingele (1847-1917), Numa Donzé a crescut împreună cu sora sa Valerie și cu trei frați vitregi pe Steinengraben din Basel. Talentul său pentru desen a fost recunoscut de la o vârstă fragedă și încurajat de părinții săi. După terminarea școlii obligatorii, a urmat cursurile Allgemeine Gewerbeschule din Basel și a avut ca profesori artiști renumiți precum Fritz Schider și Rudolf Löw.
La fel ca mulți artiști din Basel, Donzé a studiat la München cu Heinrich Knirr, iar în 1905 a întreprins o călătorie la Roma, însoțit de un prieten pictor german. În 1906, a creat capodopera sa „Eliberarea”, o interpretare idiosincratică a legendei cavalerului George, în care i-a plasat pe cei eliberați în prim-plan în locul eliberatorului.
Primele lucrări ale lui Donzé au inclus peisaje ale Rinului și ale Provenței, care i-au adus recunoașterea la vârsta de 20 de ani. În timpul și după Primul Război Mondial, a făcut parte din grupul de pictori cu tonuri întunecate din care mai făceau parte Otto Roos, Paul Basilius Barth, Jean-Jacques Lüscher, Heinrich Müller, Otto Klein și Karl Theophil Dick. Acest grup, cunoscut sub numele de „generația clasică de pictori din Basel”, a adus o evoluție revoluționară pe scena artistică din Basel. Descoperirea lor a avut loc în 1907, cu o expoziție comună la Kunsthalle Basel. Au menținut un schimb strâns cu alte grupuri de artiști precum „Das neue Leben” și „Rot-Blau” și au avut o influență semnificativă asupra picturii din Basel până în anii 1920.
La sfârșitul anului 1907, Donzé a călătorit la Paris, unde a fost inspirat de artiști precum Gustave Courbet, Paul Cézanne și Paul Gauguin. A locuit într-o veche mănăstire din Montmartre și a împărțit un atelier cu Jean-Jacques Lüscher. Între 1910 și 1915, a realizat lucrări importante, printre care peisaje din Alsacia și Rin, precum și picturi murale de mari dimensiuni, cum ar fi Alegoria vieții de pe fațada ziarului Basler National-Zeitung.
Între 1914 și 1918, Donzé a fost soldat de frontieră în serviciul activ. În anii 1920, a fost activ în principal ca artist comandat, realizând pictura murală „Johannes der Täufer” în numele Kunstkredit Basel-Stadt. Împreună cu Paul Basilius Barth și cu fiul acestuia, Heinrich Barth, a călătorit în Algeria până la Biskra în 1922.
În 1926, Donzé a creat fresca „Weinernte” pentru fațada Rebleutenzunft de pe Freie Strasse din Basel. A participat, de asemenea, la expoziții internaționale, inclusiv la cea de-a 18-a Bienală de la Veneția din 1932.
Numa Donzé și-a petrecut ultimii ani din viață alături de sora sa Valerie Brunner-Donzé și de soțul acesteia în Riehen. În această perioadă, a făcut călătorii frecvente în Italia, la Paris, în Provence, în Insulele Baleare, în Markgräflerland și în San Nazzaro din Ticino, unde a pictat numeroase peisaje, inclusiv în regiunea Basel.
A fost înmormântat alături de iubita sa de lungă durată Helene Jetzler în cimitirul Hörnli din Riehen. Jean-Jacques Lüscher a ținut necrologul lui Numa Donzé, apreciatul său prieten artist.